Aici te afli în magazia de pe moșia baronului. Te întâlnești cu un tip înalt cu ochi albaștri, îmbrăcat într-un tricou. Lucrează de zor într-un colț. Se apropie de voi și se prezintă:
“Eu sunt Dragoș, pădurarul. Știu că ați venit să vorbim despre dispariția baronului. A fost o zi ciudată cea în care a dispărut. Stabilisem să ne vedem aici la 11:15. A venit încoace chiar când stabilisem.
Mi-a zis că mai are încă o problema de rezolvat și a zâmbit. Apoi mi-a spus că a aranjat totul pentru mine și că să nu-mi fac griji pentru că am postul asigurat. În timp ce vorbeam a venit vechiul pădurar și au început să se certe.
Baronul îi zicea că trebuia să se aștepte la asta având în vedere că a permis braconajul în pădurile lui și că totul este stabilit – postul este dat altcuiva (mie adică). Fostul pădurar a țipat nervos că nu acceptă așa ceva și că un alt baron sigur l-ar primi înapoi, mai ales la câte știe el. Dar că va avea grijă să se facă dreptate.
Discuția ne-a fost întreruptă de fumul ce ieșea din vechiul grajd. Am fugit acolo. Era un foc necontrolat pe care l-am stins repede. Apoi eu m-am dus spre conac și baronul și fostul pădurar au plecat în direcții opuse. La conac am găsit-o pe doamna Lascu (bucătăreasa) supărată foc că please băiatul ei, Marius. Nu mi-a zis de ce, doar nervoasă m-a asigurat că cel vinovat va plăti. Nu am înțeles la ce se referea. Mi-a servit o ciorbă și am stat acolo până pe la 14:30, cu ea supărată. A venit și Irina între timp. Irina este fata care face curat la conac.